,,Glasul Cerbiciei"-un reper cultural al românilor din Serbia

   În viaţa oricărei comunităţi cultura are un loc aparte. Ea este cea care defineşte şi particularizează comunitatea respectivă. Cultura este cea care conferă identitate, dă consistenţă şi valoare unei comunităţi. În cazul comunităţii româneşti din Serbia, acest lucru este şi mai relevant, dacă ne gândim la complexitatea problematicii care stă în faţa acestei comunităţi istorice. Pentru a fi mai expliciţi, menţionăm situaţia în care se află românii din Serbia de Răsărit, care nu şi pot studia limba maternă în şcoli, deşi prin multiplele solicitări pe care le au făcut au arătat că şi doresc acest lucru. Aşadar, poate mai mult ca cazuri, în cazul comunităţii româneşti din Serbia relaţia dintre cultură şi identitate, mă refer la identitatea românească, este cu atât mai importantă, având în vedere faptul că fenomenul cultural este cel prin care se păstrează şi se afirmă identitatea naţională.

Citind revista ,,Glasul Cerbiciei”, editată de către Asociaţia Românii Independenţi din Serbia, constatăm că cei care şi au asumat un astfel de demers editorial, prin această revistă de cultură şi istorie a românilor din Serbia, care se află deja în al treilea an de existenţă, au înţeles acest lucru cu prisosinţă. Trebuie să precizez că redactorul şef fondator al revistei, Dorinel Stan, doctor în filologie cu o teză despre asociaţiile şi organizaţiile româneşti din Voivodina între anii 1946 şi 1962, a conştientizat faptul că fără o platformă semnificativă în cadru căreia intelectualitatea română din Serbia să se exprime şi să dezbată diverse teme de interes general, nu se poate vorbi despre o comunitate românească articulată. În acest sens cred că poate fi înţeles acest demers editorial, precum şi cel legat de site ul asociaţiei Românii Independenţi din Serbia, care, alături de agenţia Timoc Press, reprezintă o  veritabilă platformă de ştiri privind comunitatea românească din ţara vecină. Recenzând numărul 9 al revistei sus menţionate, al cărei titlu sugerează hotărâre şi  perseverenţă în urmarea ţelurilor stabilite, găsim articole interesante, de la cel semnat de către P.S. Daniil, episcopul Daciei Felix despre ,,Universul revelaţiei într un potir cu rouă”, la cel în care Dorinel Stan scoate la suprafaţă date inedite legate de mănăstirea românească de la Srediştea Mică, până la cel în care Marin Gaşpăr scrie despre importanţa ziarului,,Cuvântul Românesc”, întrebându se ce şanse mai sunt pentru ca acest ziar reper al comunităţii române din Serbia să mai poată apărea. 

În puţine cuvinte, nu pot să nu i felicit pe aceşti inimoşi intelectuali români, care sunt preocupaţi nu doar de a scrie studii de specialitate, ci mulţi dintre ei sunt  implicaţi  şi în ceea ce putem numi, fără să exagerăm, cristalizarea unei societăţi civile româneşti în Serbia.  Ştim cât de importantă este pentru orice societate democratică existenţa unei societăţi civile bine articulate, activă şi ancorată în realităţile momentului. Având în vedere complexitatea problemelor românilor din  Serbia, consider că existenţa unei societăţi civile româneşti  sustenabile ar fi în măsură să răspundă cu succes dezideratelor identitare ale românilor de acolo.

Antoniu Martin