Geraldine Chaplin şi Jane Fonda împreună în proiectul cinematografic "All together"

Hai să trăim toţi împreună (în original Et si on vivait tous ensemble, sau All Together) este o comedie nonconformistă despre un grup de amici septuagenari din Paris ajunşi la vîrsta a treia spre a patra.

Filmul va avea premiera pe 11 ianuarie la Cinema Studio şi va rula, în prima săptămână, în cinematografele Hollywood Multiplex, Studio, Grand Cinema Digiplex - Băneasa și în cinematografele Cityplex din Constanța si Brașov, iar în cea de-a doua săptămână, la Cinema Elvira Popescu.

Hai să trăim toţi împreună este regizat de Stéphane Robelin şi îi are în distribuţie pe: Geraldine Chaplin (Doctor Zhivago - 1965, Chaplin - 1992, Hable con ella - 2002, Jane Eyre - 1996), Jane Fonda (Coming Home - 1978, Nine to Five - 1980, Julia - 1977), Daniel Brühl (Good Bye, Lenin - 2003, Inglorious Basterds - 2009), Claude Rich (Astérix & Obélix: Mission Cléopâtre - 2002), Pierre Richard (Le grand Blond avce une chaussure noire - 1972) şi Guy Bedos.

Hai să trăim toţi împreună a fost selectat în programul Piazza Grande, la cea de-a 64-a ediţie a festivalului internaţional de film de la Locarno.

Pe Annie, Jean, Claude, Albert şi Jeanne îi leagă o prietenie veche, de mai bine de 40 de ani. Acum, cînd memoria începe să dea rateuri, cînd tensiunea o mai ia la galop şi spectrul casei de bătrîni apare la orizont, cei cinci pensionari iau o decizie pe cît de curajoasă, pe atît de neaşteptată: aceea de a trăi împreună acasă, în loc de a se interna pe rînd la un azil.

La început ideea pare nebunească, riscînd să-i intrige pe cunoscuţi, iar lor să le stîrnească amintiri comune mai vechi. Pe de altă parte, o aventură formidabilă e pe cale să înceapă: aceea a unei mici comunităţi de septuagenari, chiar şi în formula aceasta impară de cinci.

Actriţa americană Jane Fonda (75 de ani) pare cu vreo 25 de ani mai tînără decît personajul ei, dar vorbeşte franceza cu un accent impecabil. Asta poate şi datorită faptului că primul ei rol într-un film franţuzesc a fost prin 1972, în Tout va bien al lui Jean-Luc Godard. Personajul său precum şi cel al lui Geraldine Chaplin (68 de ani), prietena ei din film, sînt de departe cele mai puternice personalităţi din grupul de amici septuagenari care au de înfruntat neajunsurile unei vîrste înaintate.

“Personajul pe care îl joc exprimă exact sentimentele mele. Eu cred că persoanele în vîrstă trebuie să-şi privească moartea în faţă, s-o pregătească, s-o planifice. Ca şi mine, Jeanne detestă oamenii care neagă apropierea de, poate cel mai democratic dintre evenimente: moartea. Jeanne e înţeleaptă, senzuală şi sensibilă. Noi, în State, avem o expresie pentru situaţiile de genul acesta: Bucket List. O listă de dorinţe pe care să ni le mai îndeplinim înainte de marele salt. Spre exemplu, Bucket list-ul meu arată cam aşa: să fac o excursie de cîteva zile din Machu Picchu pînă în Peru, să-mi organizez o scufundare liberă la Marea Barieră de Corali, să-mi găsesc un amant drăguţ, să învăţ să joc tenis şi să învăţ să dansez step. Tot aici figura pînă de curînd dorinţa de a mai turna încă un film franţuzesc.”

“E foarte mult timp de cînd sînt ataşată de proiectul acestui film. Eu urăsc tot ce înseamnă bătrîneţea. Nimic din ideea de a fi bătrîn nu mă atrage. Se obişnuieşte să se spună că devenim mai înţelepţi pe măsură ce înaintăm în vîrstă... Nimic mai fals! Deşi, trebuie să recunosc că, graţie incredibilei cantităţi de riduri pe care le posed, am parte de o grămadă de roluri: numai anul trecut am fost chemată să joc în cinci filme!”

“Mi-a plăcut mult maniera frontală în care a abordat regizorul Stéphane Robelin problemele legate de vîrstă. Este, într-adevăr, teribil ce diferenţă există între ceea ce simţim noi pe interior şi ceea ce a ajuns exteriorul, ambalajul nostru. Să joc în filmul său a fost pentru mine un moment extraordinar!”

Despre alegerea titlului: “Nu găseam nici un titlu pentru film. Mi s-a trimis o listă de propuneri. Apoi a apărut acesta: Et si on vivait tous ensemble. A fost singurul care mi-a plăcut. Are ceva utopic, ce sună a anii ‘70, ceva din acea idee de comunitate care pe-atunci îi aduna la un loc pe tineri. Mi s-a părut că ar fi frumos ca acea idee să poată azi să îi reunească şi pe cei mai puţin tineri. Iniţial l-am considerat un titlu provizoriu, însă în final el s-a impus!”

Despre sursele de inspiraţie: “La festivalul de la Locarno unde Et si on vivait tous ensemble a fost proiectat pentru prima dată în faţa a 8.000 de spectatori, am realizat că soacra mea se află chiar pe rîndul din spate. M-a cuprins imediat panica şi era şi normal să fie aşa: tatăl ei mi-a inspirat întreg personajul lui Albert, unul dintre personajele din film! Din fericire, ea a primit bine filmul: a rîs pe tot parcursul spectacolului.”

Stephane Robelin a mai realizat 3 scurtmetraje şi un lungmetraj.