Cetăţenia română-o datorie de onoare faţă de comunităţile istorice româneşti

     În contextul iniţiativei mai multor parlamentari români privind modificarea legii cetăţeniei române, în sensul facilitării obţinerii acesteia de către persoanele care îşi asumă identitatea românească, dar trăiesc în afara graniţelor ţării noastre, în 27 mai 2014 a fost organizat, la Palatul Parlamentului, un seminar menit să impulsioneze demersul respectiv.  La eveniment au participat reprezentanţi ai românilor din Serbia, Bulgaria, Republica Moldova-Transnistria, Maramureşul istoric, Ungaria şi din alte ţări, precum şi oameni politici, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni, reprezentanţi ai Ministerului de Externe.

     Intenţia iniţiatorilor legii respective rezidă în a facilita şi simplifica obţinerea cetăţeniei române de către conaţionalii noştri care ,, îşi asumă în mod voluntar identitatea naţională românească, indiferent de statul în care aceştia îşi au domiciliul stabil”.

    ,, Am propus modificarea legii cetăţeniei pentru a putea acorda posibilitatea românilor din teritoriile care nu au aparţinut juridic României vreodată, cum ar fi, de exemplu, Transnistria sau Valea Timocului, Albania, Macedonia şi aşa mai departe, să îşi poată dobândi cetăţenia română’’, a declarat senatorul Viorel Badea, unul dintre iniţiatorii legii şi vicepreşedinte al Comisiei românilor de pretutindeni din Parlamentul României.  Acesta a adăugat că demersul respectiv este rezultatul consultărilor avute cu românii din jurul graniţelor ţării noastre, reprezentând practic o solicitare din partea acestora către decizionalii români.

   De menţionat că în expunerea de motive la iniţiativa legislativă se precizează că ,, politica de acordare preferenţială a cetăţeniei pe criterii istorice nu este nici pe departe specifică României, ci poate fi regăsită atât în legislaţia unor state membre vechi ale Uniunii Europene, precum Franţa, Spania, Germania şi Marea Britanie, cât şi în ţări care au aderat mai recent la blocul comunitar, cum sunt Bulgaria, Polonia şi Ungaria” .

   Credem că această iniţiativă este salutară şi în contextul în care observăm în ultimii ani o activizare a unor comunităţi istorice româneşti din jurul graniţelor României. Conştienţi de  identitatea lor, tot mai mulţi români din Valea Timocului asumă explicit  românitatea, dorindu-şi, în mod firesc, pentru copii lor,  posibilitatea studierii limbii materne - a limbii române – în şcolile de acolo.  Mai mult,  mediul asociativ românesc din regiunea amintită este tot mai activ, în ceea ce înseamnă realizarea de proiecte culturale, educaţionale, artistice în beneficiul comunităţii.  Am putea aminti aici demersurile asociaţiei Iniţiativa Românilor din Serbia, condusă de Boian Barbutici, care militează constant pentru drepturile minorităţii româneşti din Serbia de Răsărit, precum şi Asociaţia Culturală,, Dunărea” din Cladovo, condusă de Tihan Matasarevici, care s-a implicat activ în procesul de implementare a limbii române în unele şcoli din regiune.

    Dacă tot vorbim despre românii din Serbia, nu putem să nu amintim strădaniile semnificative făcute de asociaţia Românii Independenţi din Serbia, condusă de dr. Dorinel Stan, în direcţia editării şi promovării la nivelul întregii comunităţi româneşti din ţara vecină a revistei de cultură românească ,, Glasul Cerbiciei”,  o remarcabilă platformă culturală şi civică  pentru intelectualitatea de limbă română.  Observăm că societatea civilă românească din Serbia are perspective notabile de dezvoltare, iar pe viitor întrezărim o intensificare a colaborării dintre mediul asociativ românesc de acolo şi reprezentanţi ai societăţii civile din România.

    Din perspectiva amintită, considerăm demersul realizat în vederea facilitării obţinerii cetăţeniei române de către conaţionalii noştri din jurul României şi ca o datorie de onoare a statului român faţă de comunităţile istorice româneşti, care, aşa cum am arătat, au păstrat, păstrează şi vor păstra valorile, tradiţiile şi limba română, ca atribute ale identităţii româneşti. .

Antoniu Martin