30 noiembrie este una dintre cele mai importante sarbatori crestine - Biserica Ortodoxa il praznuieste pe Sfantul Andrei, parintele si ocrotitorul tuturor romanilor, cel care a crestinat pentru intaia oara locuitorii de pe meleagurile tarii noastre. De aceasta data sunt legate si o serie de obiceiuri si traditii populare romanesti, precum cele referitoare la strigoi.
Originile sarbatorii
In credinta populara, noaptea de pe 29 spre 30 noiembrie este o noapte a celor morti, cunoscuta sub denumirea de Noaptea Sfantului Andrei, cand cei vii incearca sa se apere de strigoi prin ungerea usilor si a ferestrelor cu usturoi.
Cu toate ca exista mai multe versiuni privind radacinile si traditiile culturale ale noptii strigoilor, cea mai credibila este aceea ca provine dintr-o veche festivitate tracica pe nume Dionisiacele Campenesti sau saturnaliile romanilor.
Cu timpul, prin amestecul culturilor, credintelor, obiceiurilor si traditiilor autohtonilor cu cele ale diverselor grupuri etnice, a rezultat o versiune romaneasca autentica a sarbatorii cu denumirea de Noaptea Strigoilor.
In sens crestin, Sfantul Andrei simbolizeaza momentul crestinarii poporului roman, devenind parintele spiritual al tuturor romanilor.
Simbolurile sarbatorii
Printre simbolurile noptii strigoilor se pot enumera: mastile, dovleacul, piron, inima. Simbolul suprem al sarbatorii este legat de lup, acesta venind din vremea festivitatilor tracilor si al romanilor care are o legenda interesanta. Se spune ca in aceasta noapte, lupii se aduna si vorbesc intre ei, iar cei care ii aud pot muri.
Obiceiuri si superstitii
Conform viziunii folclorice, in noaptea strigoilor, portile dintre cele doua lumi se deschid si numai acum cei plecati dintre noi pot veni sa ne viziteze. Din acest motiv, este considerata o noapte a groazei pentru ca acum are loc lupta dintre strigoii morti si cei care sunt in viata. Proverbul popular "despre morti, numai de bine" se respecta cu sfintenie, cel putin la cimitir.
Interesant este faptul ca indiferent de religie, credinciosii isi iau masuri de protectie impotriva strigoilor prin ungerea cu usturoi a tocurilor casei. Ajunul Sfantului Andrei este considerat momentul ridicarii barierei dintre lumea vazuta si cea nevazuta, oferind posibilitatea obtinerii de previziuni pentru anul care vine.
In satele din unele zone ale tarii, in ziua Sfantului Andrei, oamenii nu matura si nu arunca nimic afara, pentru ca lupii sa nu le manance animalele din gospodarie. Astfel, in zona Bucovinei se crede ca in aceasta noapte umbla strigoii sa fure "mana" vacilor, mintile oamenilor si rodul livezilor. Aparitia celor doi sfinti, Andrei si Nicolae, la inceputul iernii, cand se pun in miscare haitele de lupi, sunt semne de imbatranire si degradare a timpului calendaristic.
Cine sunt strigoii?
In folclorul romanesc, intalnim atat strigoi vii, cat si strigoi morti. Strigoii vii sunt persoanele care se nasc cu un fel de coada - o vertebra in plus, din legaturi incestuoase. In noaptea Sfantului Andrei, sufletul le iese din corp si merge sa se lupte cu ceilalti strigoi. Se spune ca a doua zi, acestia se cunosc dupa zgarieturile de pe fata.
Strigoii morti sunt spiritele celor decedati care nu ajung in lumea de dincolo, ratacesc pe drum, fie din cauza faptului ca au fost strigoi in viata, fie ca li s-au gresit sau nu li s-au facut rosturile la inmormantare.
Tudor Pamfile sustine ca atunci "Cand strigoii morti nu au cu cine sa se razboiasca, se duc pe la casele oamenilor, unde incearca sa suga sangele celor ce au nenorocul sa le cada in maini".
Acesta este motivul pentru care oamenii, in noaptea Sfantului Andrei, incercau sa se apere de strigoi prin ungerea usilor, ferestrelor casei si ale grajdului cu usturoi. Femeile intorceau in aceasta noapte oalele si canile cu gura in jos, pe motiv ca strigoii sa nu salasluiasca in ele. Cenusa era scoasa din soba, ca aceste spirite sa nu-si gaseasca adapost la caldura. Exista obiceiul de a se arunca paine prin curte, ca strigoii flamanzi sa nu caute prin casa de-ale gurii.
CHAT - Baricada TV
